Cu acest interviu foarte fain dau startul unui nou segment pe blog, Primul meu film. Pentru primul articol am vorbit cu Iulia Rădulescu, un tânăr fotograf în vârstă de aproape un sfert de secol din București și care este 1/3 studentă, 1/3 corporatistă, 1/3 îndrăgostită de artă.
Vă invit așadar să răsfoiți acest interviu în care cu siguranță vă veți regăsi și care vă va da impresia că pur și simplu stați la taclale cu Iulia la o cafea.
Folk Camera Straps: Care a fost primul tău film foto? Și cum ai intrat în posesia lui, l-ai cumpărat sau l-ai primit cadou?
Iulia Rădulescu: Primul meu film a fost un Kodak ColorPlus 200 pe care mi l-a cumpărat mama. Eram interesată de ceva vreme de fotografia pe film, dar nu aveam curaj să încep. Era vară și mama a găsit aparatul foto al bunicului, un Smena foarte, foarte vechi pe care însă nu l-am putut folosi pentru că era defect. Totuși, m-am chinuit să fac niște poze până ne-am prins că nu funcționează. Apoi am mutat același film pe un alt Smena (o versiune ceva mai nouă) de la unchiul meu, din păcate tot defect, și apoi pe un Canon Prima cu care mi-a fotografiat mama toată copilăria. Pe Canon iar m-am chinuit să fac poze și l-am dus și la developat doar ca să constat că filmul era gol pentru că aparatul era defect. Am plâns de ciudă în ziua aia. Totuși, am folosit filmul acela gol ca recuzită pentru o serie de fotografii digitale. Am vrut să nu rămână nefolosit și fără scop.
FCS: Ce aparat foto ai folosit în cele din urmă? IR: Dat fiind că toate aparatele moștenite aveau defecte și pentru că deja curiozitatea mea era foarte mare, mi-am cumpărat un Minolta XG-1 de la F64, la îndrumarea unui prieten. Povestea anterioară a aparatului nu o cunosc însă tocmai am aniversat un an de când scriem împreună o poveste. Nu prea ies din casă fără el, deși e mult mai greu decât cel digital, ha ha. Încă îmi place să cred că îl redescopăr cu fiecare moment în care îl folosesc. Mereu reușește să mă surprindă cu ceva.
© Iulia Rădulescu. Fotografii de pe primul film.
FCS: Cum te-ai simțit după ce ai developat primul tău film? IR: Sincer, am avut mari emoții cât am așteptat să fie gata și apoi am avut mixed feelings când m-am uitat la poze. Eram încântată că sunt primii mei "puișori", dar din păcate nu l-am dus la niște profesioniști în developare și scanare. Din 36 de poziții m-am ales doar cu 19 scanate dintre care îmi lipsea primul cadru (care este foarte special pentru mine), iar celelalte cadre aveau defecte de procesare și rezoluție foarte mică. Mi-a explicat mama că probabil au scanat doar ce li s-a părut lor "bun" și că probabil au considerat acel prim cadru ca fiind un defect de care fotograful nu are nevoie. Am fost supărată, îmi doream să primesc și "defectele".
© Iulia Rădulescu. Fotografii de pe primul film.
FCS: Ai descoperit singură fotografia pe film sau altcineva ți-a "făcut cunoștință" cu ea? IR: Au fost două persoane care cumva mi-au "făcut cunoștință" cu fotografia pe film: mama, pentru că avem sute de poze făcute cu acel Canon Prima de pe când eram micuță și mereu m-au fascinat calitatea și culorile pozelor - tot ea mi-a și explicat câteva noțiuni de bază - și a doua persoană ar fi o prietenă. Eram într-o excursie și avea un aparat pe film împrumutat și mi l-a dat și mie să trag câteva cadre. A fost puțin frustrant să nu poți vedea imediat ce ți-a ieșit (căutam instinctiv butonul să intru în galerie) și mai ales după sunetul de declanșare a urmat liniște și un sentiment de goliciune. Parcă simțeam experiența cumva incompletă. Totuși, au ieșit bine cadrele, am fost mândră. Acum descopăr singură și mi se pare foarte distractiv pentru că majoritatea cadrelor le trag intuitiv. Nu am foarte multe cunoștințe tehnice, dar am găsit o bucurie deosebită în a testa setările pe cont propriu. FCS: Ce te atrage la fotografia pe film? Ce are în plus față de cea digitală? IR: Cu siguranță are greutate, la propriu, ha ha. Uneori mă supără că nu pot ține aparatul cu o singură mână și să ajustez și focusul și tot ce mai trebuie. Totuși, cred că mă atrage fix ce mă supăra la început: faptul că nu văd pozele decât după ce developez. Am învățat să prețuiesc fiecare cadru, să observ mai atent ce e în jur și să am răbdare cu tot procesul. La început fotografiam tot ce-mi pica "în ochi" și terminam repede filmul. În timp am înțeles că sunt mai importanți cei 36 de pași în sine, fie ei mai lenți sau mai rapizi. Mie personal la fotografia pe film îmi plac mai mult culorile, față de cele de la fotografia digitală. În special dacă în cadru am cer senin - pe digital oricum aș face setările ceva iese șters sau cu prea mult contrast; în schimb, fotografia pe film nu m-a dezamăgit niciodată, iese perfect.
FCS: Ai avut parte de vreo întâmplare nefericită care te-a făcut să te îndoiești de pasiunea pentru fotografia pe film?
IR: Nu. Fotografia pe film mi se pare o plajă infinită de posibilități și surprize. Eu de obicei sunt destul de exigentă cu toate fotografiile mele însă când am început această călătorie cu micul meu Minolta (care doar mic nu e) mi-am propus să nu mă necăjesc dacă vreun cadru nu iese cum mi-l imaginez eu. Știu că atunci când am făcut poza am făcut ce știam mai bine cu lumina avută și cu restul resurselor așadar oricum iese tot este un moment imortalizat în timp și mă agăț de bucuria asta. Poate să mă fi descurajat puțintel disponibilitatea și prețul filmelor, însă sper că se vor mai ameliora aceste aspecte.
© Iulia Rădulescu
FCS: Dar o întâmplare, un accident fericit care să îți întărească această pasiune? IR: Cu siguranță m-am îndrăgostit iremediabil în vară când am fotografiat Cetatea Devei, Alba-Iulia și Sibiul. Am avut un Kodak Gold 200 și cu toată exigența mea, fotografiile chiar au ieșit impecabil din punct de vedere al culorilor și luminii. Am fost extraordinar de fericită și atunci am văzut cel mai clar diferența dintre film și digital. Cele pe digital păleau lejer în fața celor pe film. Când mă uit la verdele de pe film parcă și călătoresc în timp. E foarte refreshing. FCS: Ce film ți-a făcut cu ochiul și ai vrea să încerci? IR: Momentan am experimentat doar cu Fujicolor C200, Kodak ColorPlus 100 și 200 și Kodak Gold pentru că am vrut să testez miturile cum că ba unul, ba altul e mai bun. Momentan pe mine Kodak Gold m-a cucerit și îl păstrez pentru ocazii speciale. Aș vrea totuși să încerc în viitorul apropiat și un film alb-negru. Mie îmi place foarte mult cromatica lucrurilor, mereu îmi iau timp să observ nuanțe și cred că fotografia alb-negru ar fi o adevărată provocare și o ieșire din zona de confort. În plus, mi se pare foarte greu să faci fotografii alb-negru pentru că focusul se mută de pe vizual pe emoții și mi se pare mai greu de surprins emoția într-o fotografie. Ori e genială, ori e basic. FCS: Ce fotografi care trag pe film îți plac? IR: Joe Greer și soția lui, Maddie, au ceva magic în fotografiile lor. Mereu revin la ei pentru inspirație. De asemenea, Chantal Convertini este wow pentru mine. @burbsonfilm și @gatitos_analogos sunt conturi de feature, dar mie îmi plac foarte mult: primul adună cadre cu vibe retro, în special mașini vintage, iar al doilea pisici. Am constatat că e foarte greu să fotografiezi pisici pe film. Aparatul meu e și foarte zgomotos și săracele au un mini-heart attack. Recomand și @f1rstoftheroll, dar cred că acesta e deja cunoscut. Totuși, sunt mulți oameni cu viziune pe zona asta de film. Mai mereu când stalkeresc pagini cu fotografii pe film salvez câteva poze pentru inspirație. Cum am spus, un domeniu infinit de experimente.
FCS: În încheiere, ce "merge" cu fotografia pe film? Zi-ne o combinație faină. IR: Florile, culoarea verde, Daciile și lumina aia faină (știți voi care).
© Iulia Rădulescu
Pe Iulia o găsiți pe Instagram, Behance și Medium.com.
Dacă și tu vrei să ne povestești despre primul tău film foto, dă-mi un semn la folkcamerastraps@gmail.com.
Unul din accesoriile best seller din colecția Show Me the Color, cureaua Cranberry este perfectă pentru o experiență confortabilă atunci când ieși la plimbare cu aparatul de fotografiat. Cureaua este flexibilă, răsucindu-se ușor pe încheietură, și este potrivită și pentru fotografii care preferă să țină aparatul foto în acest fel. Protecția lată pentru gât și textura fină îți protejează pielea indiferent de cât de lungă este plimbarea ta.
Comments